metroREX
desi de cand am ajuns in Bucuresti, sau mai bine spus, locuiesc in Bucuresti (nu stiu cu siguranta daca legal sau nu), am calatorit des cu metroul, inca mai observ lucruri care imi gadila interesul intr-un mod placut…
nu ma asteptam sa vad cersetori in metrou. dar asta desigur, dupa ce am tranzitat doar in zone oarecum “studentesti”. cand
am fost nevoit sa ma abat de la uzuala lene si sa insotesc un om, pana la statia Costin Georgian, am observat la intoarcere, un “alai” de cersetori.. de la mosul care s-a ridicat de langa mine si a inceput sa umble prin vagon, bolbosorindu-si povestea vietii (nu avea pensie, muncise ‘n’ ani, si… era trist), pana la tanarul care izbucnit in plans dupa ce s-au urcat mai multi oameni in metrou, a scos o poza A4 cu un articol de ziar, unde era relatata povestea familiei sale…
deh.. nimini nu e perfect… nu m-am gandit prea mult la motivul pentru care nu sunt cersetori in statiile pe unde trec de obicei. acolo probabil ca toata lumea ar cersi, iar oamenii ‘normali’ ar fi rusinati de conditia lor sociala.
alta revelatie destul de recenta…
cand stai jos.. pe un scaun, in metrou… si se aseaza doi oameni in stanga si dreapta ta.. (oameni adica barbati, trecuti de o anumita varsta, probabil cu o slujba, familie, si un miros propriu).. incepe sa miroasa a rahat. da.. cand stai pe scaun si esti apoi incadrat de doi oameni, incepe brusc sa miroasa a rahat.
la fel ca atunci cand esti singur, si stai, fara nici o activitate anume, iar la aparitia unei persoane cunoscute, parca incepe sa miroasa a rahat? nu am nici cea mai vaga idee de ce… dar nu cred ca ar fi foarte placut daca rahatul ar fi real.
sau poate ca este doar rahatul ce vine odata cu interactiunile sociale si interumane… hurray!
cacatul etereal troneaza! cacatul si metroREX-ul…
